D’ale familiei griji cotidiene

Standard

Fiu-meu a descoperit fascinatia gravitatiei. Si nici nu stiti ce farmec aparte are o canita cu stafide intoarsa invers pentru a analiza in detaliu cum se imprastie stafidele pe jos, iar si iar, dupa ce au fost stranse cu rabdare de mami … sau cat de spectaculos cade un bol din care se preling pe parchet cereale si lapte (lapte de soia, in cazul lui, fiind alergic la cazeina).  Ce sa mai vorbim de prajiturile de casa facute de bunica-mea, care lasa siruri de firmituri, dupa care s-ar putea orienta si cel mai “neatent la detalii” ratacit. Iar castronul rosu cu struguri cum ar putea fi asezat ca palarie fara sa fi fost golit de continut …. pe jos … pentru ca boabele sa se rostogoleasca in toate colturile camerei …

Abia acum am inteles sensul expresiei a munci “pe branci”, de cand am devenit un fel de mama-mop. Sterg pete si strang firmituri zilnic cu servetele umede si role lipicioase (de la Ikea).

Mda, regula meselor servite in bucatarie a fost incalcata grosolan si cu consecinte evidente pentru parchet, covor, mobila, ba chiar pereti, atunci cand am constatat ca juniorul familiei nu vrea in ruptul capului sa manance. Si, epuizand rand pe rand solutiile incercate in bucatarie, am cedat si am mutat gustarile in fata televizorului. Unde parea ca mananca mai bine. Bad choice.

Intre timp micul tiran s-a prins ca-i bagam pe sub nas in timp ce se uita la desene si nu se mai lasa pacalit. Adica nici asa nu mai mananca, decat daca are el chef. Si cum copiii invata rapid mai ales relele, sora-sa – care dealtfel manca la masa, destul de docila, a vazut ca-i rost de negociere si accepta o gustare sanatoasa numai daca e servita la TV.

Ideea e ca bunul obicei de a manca frumos la masa, unde trebuie, s-a cam dat uitarii, din pacate pentru ordine si disciplina. Noroc cu mesele de week-end in familie, care se organizeaza musai in bucatarie si care mai amintesc odraslelor de bunele maniere.

Anunțuri

6 răspunsuri »

  1. trebuie sa caut niste „rabdare” pt momentul descoperirii gravitatiei…pe mine de pe acum ma omoara treaba cu aruncatul mancarii pe jos, pereti, masa…din necoordonare, ce i drept. Dar ce ma fac cand o sa vrea sa incerce constient?

    • Nu prea ai ce face … oricat ai incerca sa protejezi mediul ambiant de avantul de explorator al piticului, nu o sa o poti face la infinit. Este o etapa inevitabila 🙂
      Poti cel mult sa diminuezi „pagubele” 😀

    • Sunt foarte curiosi la varsta asta si asta-i face periculosi si pentru ordinea si disciplina din casa, dar si pentru ei insisi … trebuie sa fim foarte atenti cum gestionam pericolele si riscurile la care sunt expusi, pentru ca-si baga nasul peste tot 😀

Ce parere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s