Cand mult devine prea mult …? Jucarii, jucarii, jucarii …

Standard

Imi aduc aminte cu nostalgie de lunile de inceput dupa nsaterea primului copil, cand aveam 2-3 jucarii zornaitoare … Incet, incet, saptamana de saptamana, noi recruti se inrolau in ceea ce avea sa devina o armata de jucarii, care astazi ne-a invadat cu totul. Fiecare sertar, fiecare raft, fiecare coltisor din casa este tributar acestei armate, care-si cere drepturile si ocupa noi si noi pozitii de lupta.

In fotografie am reusit sa surprind o buna parte a arsenalului micilor dictatori, arsenal care in trei ani a ajuns la cote ingrijoratoare. Asta in conditiile in care periodic facem o triere si mai aruncam din jucariile defecte. Este drept ca cei doi au si complici, care nu scapa nici o ocazie pentru a le aduce noi recruti 🙂

Este foarte greu ca parinte sa te abtii de la a cumpara jucarii si carti pentru cei mici. Cel putin mie imi este aprope imposibil, si la fiecare iesire la supermarket dau o raita si pe la raionul cu jucarii … Desi le stiu pe de-asupra, ma gandesc ca poate au aparut noutati, poate mi-a scapat ceva … Uneori imi impun sa nu mai trec, dar pana la urma tot in fata unui raft cu jucarii ajung, mai ales ca la iesirea din supermarketul in care merg de obicei se afla un magazin specializat in jucarii. Parca pentru a ma intreba … astazi ai cumparat o jucarie? Nu? Intra te rog …

Iar micii dictatori, ca de obicei, se joaca 5 minute cu noua achizitie, dupa care ajunge intr-un colt si zace acolo pana la o actiune de regrupare a fortelor beligerante. Ne-am propus sa mai scoatem din peisaj o parte pentru a le reintroduce treptat. Cred ca si picilor le este dificil sa navigheze printre atatea optiuni.

Dificila problema si complicat de gestionat … Voi cum procedati in problema jucariilor?

Anunțuri

11 răspunsuri »

  1. Eu i-am cumparat mereu jucarii, avea saci intregi plini de chestii pe care nici macar nu le folosea. Uneori le mai sortam, mai dadeam altor copii. El prefera sa se joace cu carlige si brichete, iar mai tarziu cu jucarioare de la Kinder.
    Nu cred ca este un lucru rau. Copiii se educa si invata prin joaca.

  2. Le triam din când în când, le puneam în saci pe cele care nu-i mai interesau și le scoteam la înaintare când se săturau de cele vechi. Plus că mi-am impus să nu mai iau jucării cu nemiluita, ci doar la ocazii speciale sau ca formă de recompensă pentru bună purtare.
    Recent, l-am pedepsit pe Ziurelul pentru conduită necorespunzătoare la școală. Fără jocuri pe computer, fără jucării, fără desene animate. A găsit într-un ungher al casei două mașinuțe fără roți și cam ”ruginite”, cu care s-a jucat ore în șir, așa cum nu a făcut-o cu niciuna dintre jucăriile sofisticate pe care le avusese până în acel moment.

  3. Jucariile sunt foarte importante in viata fiecarui copil, ce-ar insemna o copilarie fara ele?! Trebuie alese insa cu grija, la inceput conteaza culoarea, forma, materialul din care sunt facute. Copiii mei sunt mari acum, dar imi amintesc cu ce placere cumparam jucarii, incat ma intreb daca nu le luam putin si pt mina (sic!). Cele mai resusite cred ca au fost un autobuz chinezesc aproape indestructibil, apoi , cand au mai crescut , un microscop- nu era chiar o jucarie, dar fiul meu era foarte incantat ca facea ” niste stiinta”, apoi un reportofon cu care fiica mea ne-a exasperat vreo luna in fiecare zi, si am tot dat interviuri…sdi bineinteles un calculator cobra- si de atunci asta a fost jucaria suprema, de asta e , a biruit noua tehnologie

Ce parere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s