Povesti despre bone

Standard

Am luat in calcul varianta contractarii unei bone de cand s-a nascut primul nostru copil, stiind ca nu avem bunici disponibili, cresa ni s-a parut mult prea chinuitoare pentru un bebe de 4 luni, iar noi eram plecati de acasa cca 10 ore pe zi … Asa ca ne-am luat inima-n dinti si am apelat la agentii, am descris tiparul cautat, iar ei ne-au chemat sa vedem oferta. Am intervievat vreo 5-6 candidate, in varsta de 45-60 ani. Am ales-o pe cea care ne este si astazi alaturi, dupa 3 ani.

E adevarat, am fost norocosi, cunoastem povestile colegilor si prietenilor care fie nu au fost multumiti, fie bonele lor au ales sa plece in alta parte dupa scurt timp, astfel incat au schimbat cate 2-3 pana cand copiii au mers la gradi. Astfel de schimbari in viata copiilor sunau cel mai ingrijorator pentru noi, ce bine ca nu am avut parte de ele!

A fost important si faptul ca cea pe care am ales-o statuse si la familiile dinainte cu anii, ceea ce insemna stabilitate, consecventa si implicit faptul ca acele familii fusesera multumite de serviciile ei.

Dincolo de noroc au fost insa cateva principii simple, clare si ne-negociabile. Cand am initiat demersul, am fost atenti la doua aspecte: (1) experienta in lucrul cu copii mici, avand in vedere ca fetita noastra avea 4 luni pe atunci; si (2) sa aiba un aspect ingrijit si curat, sa nu fie impopotonata si aranjata (unghii taiate scurt, fara oja, tunsoare aproape baieteasca, fara fite, ruj si tocuri etc). Educatia aleasa a bonei NU a fost o prioritate, intrucat copiii (ai nostri, cel putin) nu trebuie educati de bona, ci doar bine ingrijiti. Educatia o facem noi, parintii si gradinita, scoala.  Asadar, am cautat o persoana simpla, afectuoasa si bine dispusa, care sa respecte regulile de igiena si … sa nu fie cu nervii prea intinsi dupa o cariera in invatamant.

Sigur ca recomandarile prezentate de la celelalte familii nu au fost suficiente pentru a ne convinge imediat. La inceput am pus camere de supraveghere. Eram totusi destul de ingrijorati sa ne lasam puiul cu un strain. Dupa vreo luna de vizionare am renuntat la camere, le-am pus la naftalina. Femeia nu facea nimic in neregula, iar copilul era bine ingrijit. Iar acum, privind retrospectiv, ne gandim cat de importanta a fost stabilitatea pentru copil. Fiica-mea o iubeste, realmente, iar la plecare, in fiecare zi, fuge dupa ea strigand “Stai sa te puuuup”. Iar cel mic s-a nascut cu ea in casa, practic.

Cat ne costa aceasta fericita intamplare? Pai cam asa: in ianuarie 2010 ii dadeam cca 1000 RON pentru 8-9 ore, apoi am marit treptat programul si salariul, astfel incat in iunie 2011 ii dadeam 1300 RON pentru 10 ore doar cu fetita.  Intre timp a venit si bebe 2 iar de prin septembrie 2011, pentru un program de 6 ore, cu amandoi copiii, primeste 1300 RON. E mult? E bine? Nu mai stiu bursa bonelor, insa noi suntem multumiti si consideram ca varianta gradi-cresa nu ne-ar satisface mai mult. In salariul mentionat intra strict ingrijirea copiilor: spalat – copii si haine, hranit, gatit – o zi da, o zi ba (pana sa implineasca cei mici un an le gatea in fiecare zi), calcat hainutele copiilor si bineinteles plimbarea zilnica in parc.

Plimbarea iar e un aspect foarte important si apreciem faptul ca bona nu e statica, pentru ca ii tine pe cei mici pe-afara cate 2-3 ore, chiar mai mult, daca e timp frumos. Si mai e ceva care a tinut-o la noi atata timp. E o persoana tonica, rade cu copiii, le canta, se joaca cu ei punandu-se la mintea lor, fara aere de pedagog.

In ce ne priveste, suntem rezonabili si nu-i cautam nod in papura, nici nu ii dictam tot timpul ce sa faca, deci are mana libera cat timp copii sunt curati, mancati, plimbati si veseli. Chiar ne gandim sa o pastram in continuare, dupa ce vor merge amandoi micii la gradinita, sa stea cu ei dupa pranz, pana cand venim noi de la serviciu.

Anunțuri

5 răspunsuri »

  1. Eu nu mi-am permis bona pentru copil, dar si daca mi-as fi permis, cu greu m-ar fi putut convinge cineva sa imi las copilul pe mana unui strain. Ati avut mare noroc cu aceasta doamna. Sfatul meu este sa o pastrati cat mai mult timp alaturi de copii, chiar si dupa ce vor merge la scoala, daca puteti.

    • Sentimentul ca instrainam copilul l-am trait si noi la inceput. Insa Dumnezeu, sau o stea norocoasa, a aranjat lucrurile bine in zona asta si copiii sunt fericiti cu bona lor. Iar eu, fara a fi o mama denaturata 🙂 nu sunt geloasa pe afectiunea dintre copii si bona, dimpotriva, ma gandesc ca fara aceasta legatura afectiva cu femeia care ii ingrijeste, separarea de noi ar fi mai dureroasa pentru cei mici.

Ce parere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s